Murmur de izvor și freamăt de vînt,
Ista-i cerul nostru, al nostru pămînt,
În ochii noștri s-a aprins o stea,
În luptă ne-a dus- Voevodă
Piatra de-amintire în veacuri va sta,
Iar pe noi, urmașii, nu ne vor uita.
În fața noastră, hoarda va stătea,
Dar neclintit rămîne Voievodă.
Scurt răgaz pentru cei ceau luptat,
Tristă-iizbânda șisteagul plecat.
Ruga spre cer o vom îndrepta
Căci pe scut s-a întors- Voievodă.
Pînă de corbșifreamăt de vânt,
Ista-icerul nostru, al nostrum pămînt,
În ochii noștri zarea ardea,
Steaua noastră s-a stins- Voievodă.
Шум весны и ржавый ветра,
Это наше небеса, наша земля,
В наших глазах освещалась звезда,
В бою, которую мы взяли нас-
Камень напоминания в столетиях будет стоять,
И потомки не забудут нас.
Перед нами, орда будет стоять,
Но непоколебимая остается воевокой.
Короткий перерыв для тех, кто сражался,
Грустно-то, что.
Молитесь на небеса, мы поправим это
Для щита стал вооучебным.
К ветру, ведущему хорбрим,
Наша Ита-Хер, наша земля,
В наших глазах тщетно горели,
Наша звезда умерла.